In cultura romaneasca, "lovitul usor cu palma" sau "urecheatul" copiilor este inca o metoda de educare, ignorand toate consecintele negative ce pot decurge din aceste acte, pentru ca asa au fost crescuti majoritatea parintilor de azi. Este cea mai simpla metoda de rezolvare a unui conflict care poate izbucni la un moment dat intre un parinte si copilul sau, si o vedem adesea in parcuri, pe strada, in locuri de joaca, la supermarket etc. De ce sa explici copilului ore in sir ce e bine si ce e rau ("oricum nu intelege") cand mai usor ii poti da una, eventual adaugand "nu e voie". Ce va intelege copilul dintr-o astfel de experienta? Ca viata este plina de ingradiri, fara a le cunoaste motivul. Acest fapt le va stimula curiozitatea, incercand mereu aceste experiente interzise. Parintele la randul sau va spune despre copil ca este obraznic, neascultator, rau etc, pentru ca repeta sa faca ceea ce i-a aratat o data ca nu are voie sa faca, etichete pe care copilul si le va insusi si vi le va confirma. Nu cred ca este necesar sa mai subliniem ca agresivitatea naste agresivitate si ca un copil dintr-o familie de acest tip va face ceea ce vede in propria familie.

Acest articol este menit sa informeze sau mai degraba sa readuca in atentia parintilor prevederile legislative in domeniul protectiei drepturilor copilului, dar mai ales consecintele pe termen lung ale actelor lor asupra propriilor copii. Iata cateva dintre acestea:

Violenţa asupra copilului
are in vedere  diversele forme de abuz fizic, verbal, emoţional, sexual, neglijare, exploatare economică/exploatare prin muncă, exploatare sexuală, răpire şi/sau dispariţie, migraţie în situaţii  de risc, trafic, violenţă prin internet ş.a.

Abuzul este definit in art.89, alin.1 al Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, ca fiind orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului. Abuzul  poate îmbrăca diferite forme, fiind clasificat ca abuz fizic, emoţional, psihologic, sexual şi economic (HG nr 49/2011, anexa 1, cap. II.2.1. Definiții operaționale).

Neglijarea este de asemenea definită în art.89, alin.2 al Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, ca fiind omisiunea, voluntara sau involuntara, a unei persoane care are responsabilitatea cresterii, ingrijirii sau educarii copilului de a lua orice masura subordonata acestei responsabilitati, fapt care pune in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica  sau psihica a copilului. Neglijarea se poate prezenta sub mai multe forme, cum ar fi neglijarea alimentara, vestimentara, a igienei copilului, neglijarea medicala, educationala, emotionala (HG nr 49/2011, anexa 1, cap. II.2.1. Definiții operaționale).

Art. 90 al aceleiasi legi precizeaza ca "Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice forma, precum si privarea copilului de drepturile sale de natura sa puna in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, atat in familie cat si in orice institutie care asigura protectia, ingrijirea si educarea copiilor.

Părăsirea copilului/abandonul de familie reprezintă cea mai gravă formă de neglijare

Consecintele violentei asupra copilului sunt de asemenea mentionate in HG nr 49/2011: "Violenţa poate avea consecinţe imediate şi/sau pe termen lung asupra sănătăţii, dezvoltării şi bunăstării copilului. Pe termen lung, consecinţele se răsfrâng şi asupra vieţii de adult, fiind reflectate de dificultatea de a dezvolta sau menţine relaţii intime cu sexul opus sau chiar relaţii sociale în general, de a-şi găsi un loc de muncă stabil, de a avea atitudinile şi abilităţile necesare unui părinte suficient de bun s.a."

  • Consecinţele produse de abuzul fizic - pot fi consecinţe fizice, neurologice şi pot conduce la apariţia unei boli, fracturi, dizabilităţi şi chiar a decesului. De asemenea, conduce frecvent la instalarea unor comportamente agresive,probleme emoţionale şi de comportament şi la dificultăţi de învăţare şi de diminuare a performanţelor şcolare.
  • Consecinţele produse de abuzul emoţional - daca este susţinut are mai ales consecinţe pe termen lung asupra dezvoltării copilului, sănătăţii sale mintale, comportamentului şi stimei de sine.
  • Consecinţele produse de abuzul sexual - este deseori recunoscut prin comportamente autoagresive, depresii, pierderea stimei de sine şi comportament sexual inadecvat vârstei copilului. Severitatea impactului este cu atât mai mare cu cât abuzul are o durată şi intensitate mai mari, cu cât copilul este mai mare ca vârstă, dacă există o componentă de premeditare, ameninţare, coerciţie, sadism etc. În cazul abuzului sexual, odată ce copilul l-a recunoscut şi dezvăluit, este vitală prezenţa unui adult, mai ales a unui părinte protector sau a unei persoane de îngrijire, în care copilul are încredere şi îl ajută să facă faţă acestei experienţe dramatice şi să înţeleagă ce i s-a întâmplat, oferindu-i sprijin şi protecţie.
  • Consecinţele produse de neglijare - mai ales la copiii de vârstă mică afectează major creşterea şi dezvoltarea fizică şi intelectuală, iar în cazurile extreme poate conduce la spitalizarea, instalarea unei dizabilităţi şi/sau decesul copilului.